Celor care mai cred in vise...

Sper cu ardoare si imi doresc foarte mult sa cred ca mai sunt inca "mica" si ca voi voi fi MARE cat mai tarziu. Nu-mi este usor sa privesc in urma si sa scotocesc dupa gandurile din copilarie pentru ca, pana acum, le-am pastrat doar pentru mine si nu le-am prea destainuit altora. Poate ca daca as fi facut asta mai devreme mi s-ar fi implinit multe dorinte. Nu-i asa ca uneori ai nevoie de putin ajutor sa visezi, sa-ti formulezi dorinte si sa reusesti sa ti le implinesti?

Cand eram mai mica, stateam cu fata in sus si cu ochii inchisi si ma gandeam la iarna,"La Medeleni",la piersici fara par, ascultam radio si "Lake of Tears", citeam "Pe aripile vantului", plangeam, visam la pantofiori de lac, adulmecam placintele cu mere, cafeaua mamei, ciocolata calda, iubeam sambata, diminetile, padurea, vantul puternic de primavara, vacantele, aversele, visinele, visam cu printese si trubaduri, fredonam "Somewhere Over the Rainbow", ma jucam de-a doctotul, de-a invatatoarea si ascunsa, ma bateam cu frate-miu si stopeam batranii cu apa de la balcon.

Acum sunt tot mica, dar mai mare de inaltime, nu mai plang si visez in continuare la peisaje cu soare si zapada, la plimbari pe saniuta, prieteni vechi si noi... Iubesc Iasiul, dar vreau sa plec de aici, imi iubesc viata, dar... vreau si altceva, iubesc si iubirea dar...e foarte greu de indurat, iubesc fotografia, dar nu mai am inspiratie.. .

Nu vreau sa fiu mare... dar, vreau sa stiu ce vreau. Astept sa mai cresc, sa invat sa visez, sa invat sa-mi pun dorinte si sa stiu cum sa la fac fata atunci cand mi se vor implini.

Vise frumoase tuturor!