Umor pe gratis

Wulff & Morgenthaler sunt doi artisti ce ne propun imagini comice, ironice si inteligente despre ce se intampla in lume, despre noi,ca oameni, despre... lucruri banale sau evenimente politice si, surprinzator, nimic despre vedete :).

Sfarsit de zi la inceput de an

Been there, done that

Din nou la Roma...

Happy Halloween!

Sarbatorile americanilor au devenit bune pretexte pentru romani sa se distreze. Intr-o seara de miercuri, asa-zisa seara de Halloween, ne-am decis sa ne costumam cat mai urat ca sa speriem duhurile rele, cica. De fapt, nu crede nimeni in chestii de genul asta, noi vrem doar sa ne distram, nu-i asa? M-am dat drept Wednesday, fetita ciudata a familiei Adams si am plecat la colindat.
Trick or treat! Smell my feet, or give something good to eat!

Ceva superficial, dar inedit!

Dupa patru ani de la absolvirea liceului m-am pus din nou la 4 ace ca, mno..., situatia o cerea... ;-).
Ana cauta rochita pentru marea petrecere de final de facultate, nu gaseste, asa ca, cu doua zile inainte de "marele eveniment", alearga de nebuna prin oras in cautare de materiale, croitoreasa, papucei si alte accesorii. Rezultatul e, in cele din urma, ok!
Colegii Anei n-au mai vazut-o niciodata in asemenea ipostaza, la cursuri umbla mereu in blugi, tenisi si purta genti mereu prea mari. Ehei, nu i-a fost usor sa danseze incaltata cu sandale cu toc, sa-si inghesuie toate fleacurile intr-o poseta mica de tot si nu a reusit sa evite sa nu-si pateze rochita cu tot felul de lichide.
Un asemenea sacrificiu merita sa fie facut macar o data la 4 ani. (Asta daca nu se mai iveste vreo nunta sau alt eveniment asemanator intre timp. N-a fost cazul pana acum.)
Ana se gandese deja la intalnirea de 10 ani... sperand ca va fi intr-un cadru mai "casual" :-))).

Don't look back with anger

Intr-o zi, ne-am imbracat in stil academic, desi aratam ca niste calugari "de contrabanda", ne-am adunat parintii si prietenii si am cantat impreuna Gaudeamus igitur. Ne-am bucurat, am lacrimat, ne-am pozat si am aplaudat profii si... gata! S-a terminat! Ce va urma? Inca nu vreau sa ma gandesc...

La un pas de a deveni olimpica

"
Un mail primit de la Marius Balaci, organizatotul Olimpiadelor Comunicarii +
trimis forward pe grupul de discutii al colegilor mei de la comunicare +
primit invitatie de a ma alatura echipei formate de Ines, Oana si Alex +
cooptarea Ancai in echipa +
stors creieri si ales numele echipei, logo si slogan: ADVERTISE WITH FUNKY TIES! +
primit tema de preselectie: realizarea unei campanii de advertising pentru atragerea tinerilor in armata +
brainstorming la picioarele statuilor voievozilor IDEI!!!! +
conceperea campaniei si trimis formular +
plecam la Bucuresti +
emotii si trac inainte de prezentarea in fata juriului +
sperante si optimism in asteptarea rezultatelor +
= "Imi pare rau sa va anunt ca echipa voastra nu s-a calificat in faza finala a Probei de Advertising"

A fost odata ca niciodata...

...o gasca de 20 de tineri din toate colturile tarii, care au sosit, intr-o dupa amiaza, dupa lungi si obositoare calatorii cu trenul, pe un taram fabulos. Nu se asteptau ca la cativa pasi de agitatia monstuoasa a capitalei sa gaseasca un loc fermecat, cu miresme de istorie, de nostalgii, de pace, de... primavara autentica.
Imposibil de imaginat si incredibil de frumos, Mogosoaia este leacul pentru orice fel de boala a sufletului. Nu poti sa nu tipi de incantare la vederea pomilor infloriti, sa nu razi cu toti dintii la soare, sa nu tresari cand auzi in miez de noapte tipatul unui pescarus la malul lacului, sa nu te infiori atunci cand pasesti pe urmele Brancovenilor, sa nu susupini la mormintele familiei Bibescu...
Incantati pana la culme de atmosfera de poveste de la "palat", cei 20 de tineri au invatat impreuna, au creat prietenii, au ras, s-au certat, au discutat vrute si nevrute, s-au impacat, au fost premiati, n-au prea dormit si, intr-un final ploios si innorat, au promis ca se vor intoarce la Mogosoaia...

Une vie toute en rose

V-ati gandit vreodata de unde provin toti acei ghiocei din mainile oamenilor de pe strada? Ce poveste au cei care ii cauta si ii culeg in fiecare primavara? Si nu-i asa ca sunt si mai frumosi in mana ridata si innegrita de vreme a unui batran cu mustati albe? Cu entuziasm si nerabdare, cu optimism si un pic de melancolie, astept cu drag un nou sezon de flori de primavara...

Inaintand in varsta? hmm, nu cred...

Mai trece un an, dar prietenii de acasa raman aceiasi... Miss you, guys!

Astenie de iarna

Ca tot e la moda sa se dicute despre incalzirea globala, vreau sa-mi exprim si eu cateva constatari pe acesta tema: suntem cu totii aerieni! Caldura si vantul ne-au molesit in asa un hal, ca o luam cu totii razna. Azi e prima zi de sesiune pentru mine si pentru alte sute de mii de studenti din tara. Examenele ne asteapta cu coltii lor ranjiti, dar cine sa invete? Barurile sunt pline, dar Yahoo Mesenger-ul nu mai face fata status-urilor de genul "invat nu deranjati", "mii de draci, iar e sesiune!" s.a.m.d. Ce sa-i faci, toti vrem sa ne vedem cu examenele luate, dar ce vina avem noi ca e foarte complicat sa ajungi la un asemenea grad de beatitudine spirituala (bucuria ca ai promovat examenele) atunci cand soarele straluceste, cerul e senin, ghioceii iti zambesc din mainile taranilor de la coltul strazii, chiar daca e ianuarie!!! Haideti mai bine sa ne complacem in sentimentul de beatitudine oferit de frecventarea locurilor mondene studentesti (cu multa bere, fum de tigara si ciocolata calda, buna dispozitie si cuvinte "de dulce" la adresa celor care s-au gandit sa plaseze sesiunea pe o vreme ca asta).
Bafta si chef se invatat ne dorim cu totii!

Cum mi-am petrecut sfarsitul anului

When the music is over...


My best friend for one night.


Come on baby light my fire! (so we can eat!!!!)

Happy New Year!

Celor care mai cred in vise...

Sper cu ardoare si imi doresc foarte mult sa cred ca mai sunt inca "mica" si ca voi voi fi MARE cat mai tarziu. Nu-mi este usor sa privesc in urma si sa scotocesc dupa gandurile din copilarie pentru ca, pana acum, le-am pastrat doar pentru mine si nu le-am prea destainuit altora. Poate ca daca as fi facut asta mai devreme mi s-ar fi implinit multe dorinte. Nu-i asa ca uneori ai nevoie de putin ajutor sa visezi, sa-ti formulezi dorinte si sa reusesti sa ti le implinesti?

Cand eram mai mica, stateam cu fata in sus si cu ochii inchisi si ma gandeam la iarna,"La Medeleni",la piersici fara par, ascultam radio si "Lake of Tears", citeam "Pe aripile vantului", plangeam, visam la pantofiori de lac, adulmecam placintele cu mere, cafeaua mamei, ciocolata calda, iubeam sambata, diminetile, padurea, vantul puternic de primavara, vacantele, aversele, visinele, visam cu printese si trubaduri, fredonam "Somewhere Over the Rainbow", ma jucam de-a doctotul, de-a invatatoarea si ascunsa, ma bateam cu frate-miu si stopeam batranii cu apa de la balcon.

Acum sunt tot mica, dar mai mare de inaltime, nu mai plang si visez in continuare la peisaje cu soare si zapada, la plimbari pe saniuta, prieteni vechi si noi... Iubesc Iasiul, dar vreau sa plec de aici, imi iubesc viata, dar... vreau si altceva, iubesc si iubirea dar...e foarte greu de indurat, iubesc fotografia, dar nu mai am inspiratie.. .

Nu vreau sa fiu mare... dar, vreau sa stiu ce vreau. Astept sa mai cresc, sa invat sa visez, sa invat sa-mi pun dorinte si sa stiu cum sa la fac fata atunci cand mi se vor implini.

Vise frumoase tuturor!