Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dunga de caldura,
oamenii - o emotie coplesitoare...
Ei sunt niste fructe plimbatoare
ale unui pom mult mai mare!
Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatra cazatoare,
oamenii-s o lina apasare...
Sunt miscare-adaugata la miscare,
si lumina ce-o zaresti, din soare!
Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de pasari,
aripa in aripa zbatand.
Oamenii sunt pasari nemaintalnite,
cu aripile crescute inlauntru,
care bat, plutind, planand,
intr-un aer mai curat - care e gandul!
(Lauda omului)
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
> m-a marcat placut aceasta poezie - foarte sugestiva si plina de imagini
> cumva am avut impresia ca sufletul de poet are o mare influenta asupras fotografiilor pe care le faci, ca si cum ai incerca sa surprinzi in jurul tau ceva din ceea ce imaginezi in scris
Post a Comment