Nu e deloc un film cu tenta politica , ci mai degraba mi-a dat impresia ca ar fi un documentar subtil si emotionant, o ilustratie fina a Americii Latine de acum 50 de ani, un drum initiatic al unui tanar de 23 de ani care, mai tarziu, va ajunge erou. Am calatorit alaturi de cei doi prin Buenos Aires, Machu Picchu, Cuzco, desertul Atacama, pe Amazon si am intrat intr-o colonie de bolnavi de lepra.
Nu stiu cat la suta reprezinta fictiune si cat este pur adevar, ceea ce m-a inacantat a fost ca am intrat in atmosfera filmului si n-am mai vrut sa ies din ea atunci cand s-a terminat.
P.S. Am facut greseala sa citesc cartea cu acelasi titlu scrisa de insusi Che si n-a mai avut acelasi farmec dupa ce am vazut filmul. Aveam tot timpul tendinta sa fac asocieri si comparatii cu scenele din film, care e mult mai poetic si mai simbolic decat relatarile putin cam lipsite de substanta din carte. E clar ca Che a avut mai mult talent in politica decat in literatura.
No comments:
Post a Comment