Inchei un capitol si incep o pagina noua, goala si alba, pe care nu stiu ce cuvant se potriveste sa o intituleze. Daca fac un rezumat al capitolului precedent, nu pot decat sa spun asa : Ana, nu te mai gandi la ce putea sa fie, bucura-te de ceea ce a fost!
A fost timp generos, cu oportunitati si ratari, cu bucurii si griji putine, cu o vizune simpla, dar care a deschis multe intrebari. Mi-au ramas locurile pline de povesti si cu aroma de nostalgie, mirosul de tei, bancile batranei universitati, scorojite si mazagalite cu pixul, strazile pavate cu piatra cubica, statuile voievozilor, tramvaiele lenese, aleile umbrite de castani si tei, serile petrecute pe acorduri ambientale, noptile zbuciumate de pe malul Ciricului, povestile spuse printre nori de fum de narghilea, vorba dulce moldoveneasca, coridoarele labirintice cei cativa prieteni pe care ii numar pe degetele de la o mana...
No comments:
Post a Comment