E greu sa fii model

Prietena mea, Mara, m-a rugat intr-o zi sa-i pozez pentru portofoliu. Am zis DA din prima, fara sa stiu ce urma sa ma astepte. In prima zi (de fapt, era noapte), m-am invartit o ora intr-un carusel pentru copii pana mi s-a facut rau. In urmatoarea zi a trebuit sa ma scufund intr-o cada cu apa si sa stau acolo vreo cateva ore, pana cand am simtit ca degetele incep sa mi se descompuna si pielea sa mi se dizolve. Apoi, imbracata in tul si fardata cu o cantitate excesiva de vopsea alba pe fata, a trebuit sa stau inca vreo ora cu ochii inchisi, nemiscata si in "bataia" luminii unei lampi (afara erau 35 de grade, in camera vreo 40). Nu m-am plans, nu m-am vaitat, n-am protestat nici atunci, nici acum cand vad rezultatele finale. Le plang si le admir in celasi timp pe sarmanele modele care trebuie sa faca lucrul asta zilnic.
Mara, ti-am promis ca-ti infiintez un fan-club si ma voi tine de cuvant.