Azi dimineata m-am trezit cu o falca in cer si una in pamant, vorba lui Creanga, si m-am indreptat cu pasi mici si lenesi spre bucatarie. Mi-am pregatit cu atentie filtrul de cafea, i-am pus apa, dar ingredientul special, magic si atat de adorat lipsea cu desavarsire. S-a terminat cafeaua!!! "Vai! Ce ma fac? Voi avea o zi groaznica daca nu beau o cafeluta fierbinte de dimineata..." ma gandeam in sinea mea. Scotocind prin toata bucataria sperand ca mai am ceva rezerve, descopar intr-un cotlon un pliculet de ness, din aceleea pe care le primesti ca rest la magazin (bine ca nu era o pastila Orbit!). "Merge si asta..." mi-am zis, dar totusi nimic nu se compara cu aroma fantastica a cafelei naturale, cu o lingurita de zahar in ea si un strop de lapte ce formeaza norisori delicati atunci cand il torni in ceasca.
Asadar, acum stau si scriu aceste randuri sorbind din cand in cand din ness-ul cu gust amar-acrisor. Of, vicii...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Hmm... cafeaua de dimineata (fooooaaaarte de dimineata in cazul meu.... ugh!)! Cand e inca rece in casa, intuneric (mai mult in mintea mea, pentru ca - desi becurile sunt aprinse - tot ma lovesc de mobilele care-mi sar in cale), patul trage de mine sa vin inapoi langa nevasta... dar eu tre' sa fac ce tre' sa fac... atunci aroma plina, neagra-alba-colorata a cafelei care picura din cafetiera (cu timer!) e singurul lucru din lume care ma tine in viata!
Ador cafeaua de dimineata, dar urasc dimineata!
Post a Comment